Am mai bine de două ore de când încerc să mai reţin ceva din ce citesc. Este 9:22..... acum câteva minute am simţit o rază de soare care vrea să mă avertizeze că e zi şi am auzit, pe bune sau în închipuirea mea cum cânta o vrăbiuţă. Am avut senzaţia ciudată cum că ar fi primăvară. Pentru prima dată în 22 de ani (aaa da, acum 3 zile a fost ziua mea, 22 - sunt bătrână) că vreau să vină primăvara... nu toamna, nu vara (de obicei vreau vara)... azi am avut o clipă în care primăvara mă chema. În mintea mea era deja totul verde. Nu vreau să întorc capul să mă uit pe geam, ştiu că realitatea e albă şi rece. Între timp voi bea cafeaua mea de toate zilele şi o tai la examen. Începe la 11. Nu mai am stare. Mă simt de parcă aş avea 15 ani şi chef de scris în jurnal, dar nu am evenimente. Banala sesiune. Va trece. Fac planuri de viitor: implică oameni noi şi un oraş nou. Dacă trec de achiziţii, voi ajunge acolo. Trec. Între timp mă lupt cu marketing direct. Un fleac. M-au ciuruit. Prietenia e relativă, realizezi asta când e ziua ta şi lumea te sună în loc să vină la tine. Cer prea mult. Ştiu. Voi renunţa la "eu" sociabilă când voi pleca. Vă va lipsi această persoană. Dar asta e de bine. E bine când în căutarea locului în viaţă laşi oameni cărora să le fie dor.
Să vă fie dor de mine! Asta vă doresc.
Gata. Cafea+citit... examen.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu