Ajungem cu toţii să ne întrebăm mai devreme sau mai târziu dacă e momentul oportun să spunem marele "DA" (şi când zic mare, nu mă refer la scris cu majuscule) sau dacă mai trebuie să aşteptăm mult până se decide partenerul să ne ceară (valabil pentru fete bineînţeles). La 22 de ani împliniţi eu nu îmi pun problema asta, mă întreb însă de mică de ce ar vrea lumea să facă acest pas. Sunt eu singura împotriva curentului? Prietenele mi-au spus că această percepţie se va schimba cu timpul, sau când voi întâlni persoana potrivită. Mie sincer aceste lucruri mi se par aberante. De ce să ne strofocăm mintea cu idei de genul, când cel puţin până la 26-27 de ani ar trebui să fim liberi să cunoaştem, să explorăm, să descoperim lumea aşa cum este ea (şi ideea asta e valabilă tot pentru fete, chipurile nu e prea drăguţ/sănătos să faci copii prea târziu). Însă pentru cele care nu au în plan şi copiii, se pot mărita liniştite la 30+. Cam aşa văd eu situaţia. Dar cei din jurul meu vin cu argumente de genul că trebuie să cunoşti omul, să stai cu el 4-5 ani şi după aia să faci pasul acesta. De parcă în 5 ani nu l-ai plictisit deja suficient şi i-ar mai trebui încă 40-50 de ani pentru asta. Plus că nu înţeleg cine ar vrea să locuiască toata viaţa cu aceeaşi persoana. Cine spune că oamenii sunt făcuţi pentru monogamie se amăgeşte singur/ă sau nu a scos capul pe fereastră să vadă că lumea nu înseamnă doar vecinul de lângă pe care îl cunoşti de la grădiniţă. Am întâlnit persoane care au venit la facultate logodite, dar după primul an de facultate s-au răzgândit repede. Bine mai e şi concepţia profesorilor mai bătrâni care spun că 70% dintre studenţi vin la facultate să-şi găsească jumătatea şi totuşi de ce să spui la 22-23 de ani "DA"?
De ce să faci asta când stai cu chirie, încă pe banii părinţilor sau dacă ai noroc, el e mai mare şi lucrează (dar tot nu e suficient)? De ce să te chinui aşa? Orice am spune noi, dragostea trece prin stomac, cât de naiv poţi fi să crezi că dragostea asta eternă care ţine 3 ani (mici excepţii desigur) îţi va ţine de foame, de cald şi de sete? (de cald s-ar putea să îţi ţină, pentru restul nu garantează nimeni).
Pe scurt de ce se căsătoresc tinerii în ziua de azi?
Am găsit numeroase răspunsuri: pentru că e criză, pentru că aşa TREBUIE (dacă mama şi tata, în special mama probabil mai speră să te vadă mireasă asta nu înseamnă că chiar trebuie), pentru că apar copiii din greşeală/sau pur şi simplu şi vrei să poarte numele tatălui (că doar nu îi laşi pe certificat fără tată), pentru că multe fete s-au visat de mici mirese cu rochii stufoase şi groaznic de albe (deşi să fim serioşi unde mai e puritatea rochiei de mireasă când locuieşti cu el de ceva vreme sau când ai deja un bebe pe drum şi rochia e puţin cam rotundă pe tine - dar să spunem că ipocrizia vine la pachet la tinerele domnişoare), pentru că locuiesc deja împreună şi vor să îşi facă un credit pentru casă nouă (ştiţi voi programul Prima Casă) că te saturi să plăteşti chirie după o vreme.
Motivele mai interesante dincolo de cultură şi dragoste sunt cele de genul: pentru că partenerul are chestii de care vrei să beneficiezi (are deja o casă, maşină - nu ţine de criză, doar de dorinţa de a pune mâna pe ceva bun), pentru că unii se tem de singurătatea extrem de mult (vestea proastă e că se întâmplă ca partenerul să moară înaintea ta şi tu s-o mai hârâi înca 10-20 de ani SINGUR - ironic nu?), pentru că multe femei cred că verigheta e cea care spune clar şi răspicat că individul e luat (dar au uitat că domnişoarele sunt atrase fix de verighetă şi de ideea că o proastă îl aşteaptă acasă, în timp ce el te duce în locuri luxoase şi îţi face toate mofturile - Anunţ: se cam ştie că amanta este mai iubită decât nevasta, aşa că uneori ar trebui să vă gândiţi bine ce post vă prinde), pentru a oferi siguranţă partenerului (ideea că chiar o iubeşti şi eşti dispus să o suporţi o viaţă cu toate toanele şi ifosele ei).
Sunt astea motive pentru care vreţi să vă luaţi? Unele chiar au sens, altele nu, însă ce mai contează, oricum dragostea e extrem de oarbă. Cine suntem noi să convingem oamenii să spune NU? Oricum cea mai bună sincronizare pentru o nuntă e când simţi tu că trebuie, dincolo de toate posibilităţile expuse mai sus. Pentru că aşa nu vei regreta pe viitor.
Şi desigur să nu uităm că mai există un procent (mărişor chiar) care se iau petru a putea divorţa. E şi asta o experienţă de viaţă.
De ce să faci asta când stai cu chirie, încă pe banii părinţilor sau dacă ai noroc, el e mai mare şi lucrează (dar tot nu e suficient)? De ce să te chinui aşa? Orice am spune noi, dragostea trece prin stomac, cât de naiv poţi fi să crezi că dragostea asta eternă care ţine 3 ani (mici excepţii desigur) îţi va ţine de foame, de cald şi de sete? (de cald s-ar putea să îţi ţină, pentru restul nu garantează nimeni).
Pe scurt de ce se căsătoresc tinerii în ziua de azi?
Am găsit numeroase răspunsuri: pentru că e criză, pentru că aşa TREBUIE (dacă mama şi tata, în special mama probabil mai speră să te vadă mireasă asta nu înseamnă că chiar trebuie), pentru că apar copiii din greşeală/sau pur şi simplu şi vrei să poarte numele tatălui (că doar nu îi laşi pe certificat fără tată), pentru că multe fete s-au visat de mici mirese cu rochii stufoase şi groaznic de albe (deşi să fim serioşi unde mai e puritatea rochiei de mireasă când locuieşti cu el de ceva vreme sau când ai deja un bebe pe drum şi rochia e puţin cam rotundă pe tine - dar să spunem că ipocrizia vine la pachet la tinerele domnişoare), pentru că locuiesc deja împreună şi vor să îşi facă un credit pentru casă nouă (ştiţi voi programul Prima Casă) că te saturi să plăteşti chirie după o vreme.
Motivele mai interesante dincolo de cultură şi dragoste sunt cele de genul: pentru că partenerul are chestii de care vrei să beneficiezi (are deja o casă, maşină - nu ţine de criză, doar de dorinţa de a pune mâna pe ceva bun), pentru că unii se tem de singurătatea extrem de mult (vestea proastă e că se întâmplă ca partenerul să moară înaintea ta şi tu s-o mai hârâi înca 10-20 de ani SINGUR - ironic nu?), pentru că multe femei cred că verigheta e cea care spune clar şi răspicat că individul e luat (dar au uitat că domnişoarele sunt atrase fix de verighetă şi de ideea că o proastă îl aşteaptă acasă, în timp ce el te duce în locuri luxoase şi îţi face toate mofturile - Anunţ: se cam ştie că amanta este mai iubită decât nevasta, aşa că uneori ar trebui să vă gândiţi bine ce post vă prinde), pentru a oferi siguranţă partenerului (ideea că chiar o iubeşti şi eşti dispus să o suporţi o viaţă cu toate toanele şi ifosele ei).
Sunt astea motive pentru care vreţi să vă luaţi? Unele chiar au sens, altele nu, însă ce mai contează, oricum dragostea e extrem de oarbă. Cine suntem noi să convingem oamenii să spune NU? Oricum cea mai bună sincronizare pentru o nuntă e când simţi tu că trebuie, dincolo de toate posibilităţile expuse mai sus. Pentru că aşa nu vei regreta pe viitor.
Şi desigur să nu uităm că mai există un procent (mărişor chiar) care se iau petru a putea divorţa. E şi asta o experienţă de viaţă.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu